pitici de martie

Martie. E marți seara și plouă.
Nu mai am soare nici cât o bulină pe tavan.
Mă dor toate. În același timp nu mă doare nimic.
Sunt mai ușoară ca aerul dintr-un plic
al unei scrisori adresate ție, mie și nouă,
pe care am netrimis-o cam acum vreun an.
O scrisoare din care mi-au căzut toate literele,
așa ca-ntr-o ploaie cu u, cu i, cu aaaa, cu ăăăă și cu f.
Din care mi-au căzut seninul și emisferele,
Și-mi cad în continuare. Cum cade praful după pămătuf.
In lumea asta cad stele, cad imperii și capete seci.
Cad oameni pe stradă. Și mie îmi cade cerul în cap.
Uneori, îți scapă pe jos niște vise. Le vrei înapoi. Te apleci.
Tu nu știi să cazi. Fiindcă nu știu să te scap.
Ești cea mai frumoasa  piesă din joc.
Oricâtă cădere mi-ar fi, tu nu poți să-mi lipsești.
Naiba te-a pus să îmi cazi cu tronc?
Principiul dominoului e să nu uiți niciodată pe cine iubești.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s